"L'amour detruit"

The honey of romance, so
sweet for us
Through swaying grass we
run in arms, just us
The honey of romance, our
treat to us
These arms I fold around you.
It's just us.
Your charms so rare
My flesh laid bare
In arms we dare
I will kiss her mouth and her
dark eyes
Lose myself freely in her dark
eyes
Fall right through her soul,
her mind, her skies
Our limbs entwined
Then comes our minds
It's hope we find
The red lips of her mouth
they call to me
Her mind is mine
Her flesh my kind
Warm, soft, smooth, mine!
I lack for naught
Her mind welcomes my
thoughts
Entering the dark, so close,
entwined
We drift away to nothing
And no-one will find
Within our arms we sleep
deeply
I pull her close to me, near me,
into me.

Să te-arunci tu în cearşafurile mele colorate. Ştii tu... cearşafurile alea care cândva erau gata să se izbească de pământ şi să plesnească, să curgă toată cenuşa sufletului meu din ele, să facă numai suflet pe jos. Le scapam şi eu, gata să pătez pământul de suflet, dar le apucam cu mâinile tremurânde şi stăteam cu inima încleştata, ca nu cumva să cadă iar. Eu te aştept în ele şi astăzi, căci ele sunt curate, calde... numai pentru tine, întotdeauna pentru tine.

În mine se mai vorbeşte şi astăzi despre tine.

Lucian Blaga

Distanta.

Mi se pare atat de urat... neobisnuit. Nu stiu... sa cunosti o persoana in favoarea careia sa-ti schimbi viata, sa renunti la ale tale si sa ajungi sa existi pentru ea si pentru ale ei. Tot ce-i al tau, sa devina al ei. Si momentele alea... cand ajungeti sa va stiti viata de zi cu zi, sa va stiti problemele si sa va stiti amorul si umorul. Cand absolut normal ti se pare sa te trezesti cu gandul ca azi o vei revedea, sa stii ca nimic nu e mai important, nici macar viata ta care se tine intr-un fir de ata, decat faptul ca urmeaza s-o atingi. Sa-ti cunoasca albastrul sufletului, iar tu sa i-l alini pe-al ei... Cand ai siguranta ca asa o sa fie toata viata ta, cat vei trai. Cand stii ca nu o iubesti, dar iubesti sa fii cu ea. Iar apoi se rupe, iar golul asta se umple in mod alert cu incercari de a uita si de a te preface ca de fapt nimic nu s-a intamplat, ca a fost doar un pas prin timp, ca tu si ea nu ati stiut nicioadata nimic despre voi si ca acum e ca la inceputul inceputurilor, cand nici macar nu stiai ca s-a nascut vreodata. E prea violet sa nu stii de existenta cuiva, iar peste scurt timp sa simti ca existenta ta traieste pentru existenta celeilalte persoane... apoi sa crezi ca a meritat doar sa simti tu ca nu esti singura, ca nu ai iubit-o si ca nu a meritat niciun sacrificiu, pentru ca in final sa stie ca te-a iubit, dar pas cu pas, sa traiasca pe urma absentei tale... o absenta ce ii hraneste orgoliul din urma triumfului. Si iar e intepator felul cum te contrazici la sfarsit, cand inainte simteai si spuneai ca-ti pasa iar apoi ai impresia ca brusc se sterge totul si nu-ti mai pasa, nu mai iubesti, nu mai simti si pieptul iti sfaraie de mandrie.
Nimic nu e real... sunt doar minciuni.
 

Veşnicii...

Ştii cum sunt străzile?
Străzile sunt ca nişte cufere ce strâng şi ascund în ele roţi, paşi, vieţi, lumini, lacrimi, zâmbete, muzică şi gânduri. Ştii toate săruturile alea fugitive din maşină? Atunci când el conduce iar ea îi atrage atenţia apăsându-şi buzele pe ale lui. Sau săruturile alea albastre din miezul nopţii, când maşina se pierde cu ei doi pe străzile infinite.
Şi străzile chiar că-s infinite. Ele nu se pierd, ele se adună, ele stau împreună, iar noi ne pierdem prin ele, ca prin timp... iar străzile sunt timp.

"Colorează-mă-n albastru... m-am pierdut în tine."

Bleu

 Cade ca o alba felina impietrita de rautate, dornica de inghetare, cu ochii gri si nasul roz...
...iar mie imi stau gandurile si fricile congelate-n creier caci toata iarna s-a rasfrans ca o ploaie deasupra mea... iar eu nu inteleg de ce ninge numai peste mine si de ce amortesc in felul asta. Prin cap imi hoinaresc batraneti si timpuri, iar in stomac imi zboara dorinte si lilieci... m-am facut albastra si-am plecat.

Trup.

Ei privesc cu toţii în gol până când soarele le cade-n ochi, iar sângele atinge cerul. În semn de distructivitate ei fac paşi amorţiţi pe deasupra morţii ce-i aşteaptă în pământuri. Săpături adânci doar pentru ei, locuri goale-n iaduri doar pentru sufletele lor. Ei nu se nasc niciodata, ei doar se reinventeaza, fiindcă sunt morţi.
Ei au să-şi jumulească pielea de pe oasele dense, să ne demonstreze că nu posedă nimic mai mult decat... trup.

Iubirea este cel mai egoist sentiment. Iubeşti pentru tine, să ai tu conştiinţa curată, că eşti destul de nobil cât să poţi iubi. Iar dacă pui pe altcineva înainte de tine, fii sigur că tot pentru tine o faci, pentru a fi sigur că esti om, pentru a te putea victimiza în final.
Aşa-i la tine, la cel care nu ştie să iubească, la cel care iubeşte cu creierul, la cel care iubeşte ordonat, la cel care mă iubeşte cu ajutorul a mai multor persoane.