Când te afli între şinelele trenului, în urmă nu priveşti, fiindcă vine trenul. În faţă e ceaţă şi e spirit. Peste şine e prea mult fizic. Ai vrea să păşeşti peste şine, să-ţi uiţi sufletul în viitorul tău ceţos, dar e banal... şi nu poţi. Nu poţi.

Pentru că azi nu ai găsit ce ai pierdut, ai să începi de mâine să cauţi, fiindcă nu poţi începe a căuta ceva ce încă nu ai pierdut înainte de a-l fi pierdut.

1.Am ascultat plânsul piciorului împânzit de praful prea uscat al zilelor de vară.
2.Am răstignit cel mai bun gând în vârful minţii mele.
3.Am spart greşelile.
4.Am cucerit soarele şi mi-am legat de brâu întregul curcubeu.
5.Am pictat pe cer nouăsprezece stele.
6.Am păşit în gropi.
7.Am băut lacrimi.
8.Am călărit nori pufoşi creionaţi de albastrul prea albastru al cerului.
9.Am întins mâna spre timp.
10.Am descoperit în mine o perdea ciudată.
11.Am întins pe pereţii craniului meu o mulţime de fotografii.
12.Am şters amintiri.
13.Am îngropat senzaţii gustative între amigdale inflamate.
14.Am turnat o ceaşcă de dragoste în ceaşca înflorată de cafea.
15.Am îndreptat o sârmă ruginită.
16.Am tras pe nas praf stelar.
17.Am spălat podeaua sufletului meu.
18.Am desenat inimi mici pe inima mea mare.
19.Te-am găsit...

Îmi ucizi tu pas cu pas imensitatea laturii mele sinucigaşe. Iar eu te omor pentru asta. Te omor pentru că mă iubeşti. Nu te iubesc pentru că mă iubeşti, dar te iubesc pentru că mă omori. Ştiu că mă iubeşti pentru că te omor... ne iubim şi ne omorâm.

Mi-ai înflorat drumul şi am aflat în miezul sufletului meu picătura de întuneric ce-mi înegrea zilele şi mă franjura. M-am convertit în tumultul fraged al zilelor de primăvară în care natura se răsuceşte-n sine şi am uscat-o. S-a evaporat. Acum sunt tu. Sunt încheietura care suferă la paginile scrise neoprit şi tremurul minţii încleştate. Am devenit buze coapte şi înfierbântate de căldura iubirii oarbe.

"Privirea ta nu mă va găsi nicăieri. Amintirea ta nu are unde să mă afle. Glasul tău nu poate să mă strige şi nu ştie unde. Sunt între cele patru zări: răspântia lor."

Nu înţelegi că mi se izbesc secundele de piele şi mă descompun. Mă consum. Trupul meu este un pahar din care-mi curge sufletul. Mă risipesc. Îmi curg râuri sărate pe faţă şi se umflă inima în mine. Vreau să trăiesc înainte să mor, dar fără tine sunt moartă. Mă vreau vie pentru tine, dar numai cu tine.

M-am împiedicat de-un gând şi am început să mă rostogolesc de-a lungul întregii mele minţi infinite, iar acela a fost începutul adolescenţei mele premature. Ai apărut tu şi mi-ai arătat toate gândurile mele, unul câte unul, să le simt prezenţa şi să ştiu de-acum înainte să mă feresc de ele. Nu mai pot să le evit, dar tu îmi uşurezi existenţa, mă catapultezi în nori, unde eu zbor... fără să mă mai împiedic de nimic.