miercuri, 23 septembrie 2015

Înflorit

Te-am lăsat să trăiești prin mine, precum ghimpele ce-și ia seva din frumusețea nobilă a trandafirului. Și tot n-am secătuit. M-am hrănit din natură și din tumultul vieții tinerești, fără să te judec pentru plecarea ta. Te-am îmbrăcat cu zâmbetul meu, te-am protejat cu gândurile mele prea pline de speranță și m-am sinucis.

Mi-am înghețat sentimentele și mi-am oprit lacrimile la ieșirea din ochi, lăsând genele să fie gratii. Te-am închis acolo, te-am inundat cu lacrimile dinlăuntru și nu am mai lăsat pe nimeni să audă despre tine. I-am obligat pe toți să te omoare, căci eu asta am încercat.

Dar tu învii și-mi vii în ureche ca o primăvară timpurie, ca un dezgheț spontan și suspect: prea brusc ca să nu pleci, prea devreme ca să mai vii. Te dau la o parte si te răstălmăcesc cu primăvara ta cu tot căci

vreau să ma-nflorești.