marți, 11 iunie 2013

1.Am ascultat plânsul piciorului împânzit de praful prea uscat al zilelor de vară.
2.Am răstignit cel mai bun gând în vârful minţii mele.
3.Am spart greşelile.
4.Am cucerit soarele şi mi-am legat de brâu întregul curcubeu.
5.Am pictat pe cer nouăsprezece stele.
6.Am păşit în gropi.
7.Am băut lacrimi.
8.Am călărit nori pufoşi creionaţi de albastrul prea albastru al cerului.
9.Am întins mâna spre timp.
10.Am descoperit în mine o perdea ciudată.
11.Am întins pe pereţii craniului meu o mulţime de fotografii.
12.Am şters amintiri.
13.Am îngropat senzaţii gustative între amigdale inflamate.
14.Am turnat o ceaşcă de dragoste în ceaşca înflorată de cafea.
15.Am îndreptat o sârmă ruginită.
16.Am tras pe nas praf stelar.
17.Am spălat podeaua sufletului meu.
18.Am desenat inimi mici pe inima mea mare.
19.Te-am găsit...

luni, 10 iunie 2013

Îmi ucizi tu pas cu pas imensitatea laturii mele sinucigaşe. Iar eu te omor pentru asta. Te omor pentru că mă iubeşti. Nu te iubesc pentru că mă iubeşti, dar te iubesc pentru că mă omori. Ştiu că mă iubeşti pentru că te omor... ne iubim şi ne omorâm.

duminică, 9 iunie 2013

Mi-ai înflorat drumul şi am aflat în miezul sufletului meu picătura de întuneric ce-mi înegrea zilele şi mă franjura. M-am convertit în tumultul fraged al zilelor de primăvară în care natura se răsuceşte-n sine şi am uscat-o. S-a evaporat. Acum sunt tu. Sunt încheietura care suferă la paginile scrise neoprit şi tremurul minţii încleştate. Am devenit buze coapte şi înfierbântate de căldura iubirii oarbe.
"Privirea ta nu mă va găsi nicăieri. Amintirea ta nu are unde să mă afle. Glasul tău nu poate să mă strige şi nu ştie unde. Sunt între cele patru zări: răspântia lor."

marți, 4 iunie 2013

Nu înţelegi că mi se izbesc secundele de piele şi mă descompun. Mă consum. Trupul meu este un pahar din care-mi curge sufletul. Mă risipesc. Îmi curg râuri sărate pe faţă şi se umflă inima în mine. Vreau să trăiesc înainte să mor, dar fără tine sunt moartă. Mă vreau vie pentru tine, dar numai cu tine.

sâmbătă, 1 iunie 2013

M-am împiedicat de-un gând şi am început să mă rostogolesc de-a lungul întregii mele minţi infinite, iar acela a fost începutul adolescenţei mele premature. Ai apărut tu şi mi-ai arătat toate gândurile mele, unul câte unul, să le simt prezenţa şi să ştiu de-acum înainte să mă feresc de ele. Nu mai pot să le evit, dar tu îmi uşurezi existenţa, mă catapultezi în nori, unde eu zbor... fără să mă mai împiedic de nimic.

joi, 30 mai 2013

De parcă toata pielea mea s-a transformat în rouă şi mi-a inundat inima, eu simţind-o încarcată de lacrimi. Iar tu ai venit ca un nou înveliş de piele şi nu laşi să mai plouă peste mine. Când nu eşti tu, pe a mea carne vie se scurg picăturile sărate ale mării din mulţimea omenească... şi mă doare.

marți, 28 mai 2013

Te-am pupat sub piele şi-am plecat. După cinci minute am realizat că n-aş putea vreodată să te părăsesc, pentru ca eşti o piatră-n venele mele. Te simt şi îmi provoci orgasm emoţional. Oricât aş încerca vreodată să te omor, te-as omorî în mine, te-aş îneca în sângele din venele mele, dar ai reînvia, fiindcă amintirea ta va fi vie în spiritul meu pentru totdeauna, iar sângele meu te va învia. Am nevoie de tine, de sexul pe care îl faci tu cu inima mea. Am nevoie de transpiraţia sufletelor noastre care se împiedică unul în celălalt, fiindcă nu se lasă vreodată să plece şi aleg să facă dragoste, să ajungă la plăcerea infinită, care la un moment dat se transformă şi capătă formă finită, ele sfârşind cu climaxul sufletesc.
Mi s-a amestecat irisul ochilor cu căpruii tăi pentru totdeauna, iar porii noştrii s-au îmbrăţişat, transformându-ne în chec. Cuptorul nostru este lumea. Ne coace, ne prajim în exterior, ni se desprinde coaja, dar în interior, noi tot împreună lenevim. În jur e totul trecător, dar noi suntem nemuritori. Tot ce se ofileşte în jur, ne învaţă că ne avem. Tu mă ai, iar eu te am. Nicio posesie, doar dragoste...

luni, 27 mai 2013

Nu vreau să trăiesc pe marginea niciunei personalităţi ale mele. Vreau să fiu uitată-ntr-una dintre ele şi să aparţin unei singure lumi din mine. Să mă lipsesc de nevoia constată a unei alte persoane care să mascheze urâtul oricărui mediu în care mă aflu şi căruia nu îi aparţin niciodată.
Atunci când sunt cu altcineva, ziua mea se transformă în noapte, astfel încât mi se arată doar frumosul. Singurătatea e goliciune interioară şi exterioară. Vreau să mă umplu de oameni, dar atât cât le dau eu voie. Nu vreau să mă înec cu ei, s-ar putea să-mi rămână în gât.
Nu vreau să mă înec în ei.