sâmbătă, 12 octombrie 2013

Beyond Borders


"I wonder, do we all know where we belong? And if we do, in our hearts, why do we so often do nothing about it? There must be more to this life, a purpose for us all, a place to belong. You were my home. I knew from the moment I met you..."

Nebuclate

Acolo unde eu merg, las câte-un fir de păr însângerat. Eu sângerez prin podoaba capilară. Sângele îşi schimbă nuanţa şi tristeţea mi-e bogată şi creaţă. La lumină voi toţi îl iubiţi, însă în întuneric sângele se-ncheagă, rănile se usucă, parul mi-e drept şi negru, mă afund în liniile lui de creion... Mă simt cameleonică, căci părul e reflexie sufletească, ochii reci şi calzi şi haotici se-ntreabă unde mi-e culoarea, căci eu las miros călduţ şi roşu peste tot pe unde trec şi mă ascund în desenele ce n-aşteaptă pe nimeni, rămân în urmă şi le doare.
Dar voi de ce mă aşteptaţi?

Nu doare.


Prin geamul încadrat de lemn a trecut lumina fadă a vieţii de demult. Şi ea crede că zboară, dar se reflectă dintr-una-n alta şi dă impresii de frumos. Dar afară e trecut şi e urât. Iar eu pentru prima oară gândesc la arămiul frunzelor ca la bucăţi de copilărie agăţate de copaci bătrâni. Când pe mine mă doare, pe tine te arde, când eu sunt liberă, tu eşti viu, căci viaţa e închisoare şi moarea-i libertate... şi nu mai doare.

vineri, 11 octombrie 2013

Cel fără de nume

"Sădeşte-mă-n furtună,
Şi uită-mă un veac,
Cu ochii cât e zarea...
Am să învăţ să tac...
Tu n-ai s-auzi cuvinte,
Nici cântecul meu trist...
Pustiul o s-astâmpere
Setea mea de paradis...

Dar încă te caut,
Eu încă te vreau
În visul meu mut...

Bătrân precum e marea,
Întors după un timp
Ai să înveţi s-asculţi,
Tot ce-am uitat să-ţi zic...
Şi-n ochii tăi nu vad,
Decât nisip fierbinte
Îmi spun ce n-ar fi spus...
O mie de cuvinte!

Dar încă te caut,
Eu încă te vreau
În visul meu mut...

Dar încă te caut,
Eu încă te vreau,
În visul meu mut..."

sâmbătă, 5 octombrie 2013

Fascinating...

Absenţa a trei săptămâni de răsucit gânduri prin cuvinte te-au dus în pragul amurgului ce-ţi şopteşte de ani să laşi să plece. Căci tu nu oferi nimic nimănui, dar totul lui. Şi poate că l-ai închis în puşcăria sufletului tău şi ai pus bare de cuvinte peste libertatea lui, reprosându-i dăruirea trecutului, prezentului şi viitorului, lui fiindu-i bine şi fără tine. Dar tu eşti viaţa din viaţa lui, iar el ţi-e viaţă din moarte.E dependenţă fără boală.

Ştii că arta nu se plânge, dar tu te-ntorci mereu la ea şi dai afară ce putrezeşte-n tine, prin ea. Nu mai gelozi şi nu mai invidia. Ce-n tine rage acum, va străluci curând. Va trece fără lacrimi, dar cu urme. Nu uiţi, accepţi. Îndrăzneşti să pătrunzi în necunoscut, să nu mai laşi gândurile să doară, să le trăieşti tu pe ele, nu ele pe tine.

Eşti nemlioasă, crudă, pierdută... fascinantă.

sâmbătă, 14 septembrie 2013

Joc obsesiv.

V-am stors din mine. A rămas uscăţimea voastră în afara sufletului meu. Curând sângele-mi de răutate vă va dizolva... şi vor rămâne petalele din voi, care-n gerul iernii ce se va izbi de mine, vor ieşi prin unghiile mele.Şi-atunci am să zgârii pereţii casei cu ele, aşa, să luaţi viaţă voi mereu.

Anul trecut, prin crăpăturile pleoapelor mele subţiri, au ieşit frunzuliţe uscate, petale moarte şi polen vechi... Nu ştiu de ce, dar ele ies tot mereu...

Ar fi dureros pentru ai mei, cei din ceruri, sau păduri, oriunde ar fi ei, sau care-or fi, că fiica lor, cea care nu ştie unde se află, a devenit o floare.

joi, 12 septembrie 2013

Te uită...

Nu eşti tu cu greşeli. Sunt eu cu probleme. Nu aşterni tu cearşaful tău cu greşeli peste noi doi, eu sap din greu sub noi. Eu sparg gheaţa pe care ne tremură picioarele. Mai bine pentru tine-ar fi să stai lângă gheaţă. Să te uiţi cum se crapă sub mine, se sparge şi cad. Cad la fund, mă înec. Te uită... fii viu. M-am ales cu apă în laringe. Mă înghesuie în mine şi atât. Când o să ajung acolo jos, gheaţa deja se va fi refăcut deasupra mea şi n-ai s-ajungi la mine. Ne va desparte gheaţa, iar căldura iubirii noastre va fi murit. Mă doare-n creier şi pe sub el, mă doare-n inimă şi pe lângă ea, mă doare-n corp şi pe sub el, mă doare gheaţa. Te uită... eu plec. Te uită după mine... 
... mi-e frig.

joi, 5 septembrie 2013

3

Un colţ al gândurilor tale şi-a turnat trecutul în palmele mele. M-am spălat cu el pe faţă şi-am întinerit. Mi-e dor să plâng prezent. De ce-am călcat pe viitor?

marți, 3 septembrie 2013

O mie .

M-am pierdut în gravitatea norilor ce se năpusteau asupra caselor pline de bătrâneţe. Sunt tânără. De ce sunt aici? Tu unde eşti? Nu mă găsesc niciunde, tu unde-ai să mă găseşti? Şi da, am o mie de întrebări să-ţi pun. N-am să termin niciodată, n-am să mă termin niciodată. Nu găsesc pe nimeni. Nu mă găsesc şi nu te găsesc. Unde eşti? Unde?

luni, 2 septembrie 2013

Dormeai.

Când lumina pâlpâia deasupra pieptului tău aspru, mi-am aplecat capul odată cu somnul meu, vărsându-se pe tine. Mi-am zis că nu se va-ntâmpla nimic rău, dar somnul meu era cald şi eu rece. M-ai lăsat să zac cu faţa mea fină şi buzele roşcate să privesc la geamul plin de ploaie. Bătea vântul, iar tu îl lăsai să îmi lovească buclele grele. Dormeai.