marți, 19 noiembrie 2013

Arde, arde, arde.

Nu mi-ai spus că gândurile sângerează când le strângi în palme... şi-am făcut hemoragie craniana şi ma arde, mă arde, mă arde. În amintirea iubirii mele de demult ce ma mânca de vie, am clădit acum un alt soi de iubire ce te mănâncă de viu şi te arde, te arde, te arde. Şi nu mai vreau să te vreau. Te-am aşteptat atât şi te-am avut atât, dar nu mi-a ajuns. Vreau să nu mă vrei, pentru tine. Căci sunt însângerată şi creez hemoragii mereu.
Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...

marți, 12 noiembrie 2013

Constanţa

Mie nu îmi pasă de timp, dar se-ncălzeşte şi se răceşte în mine. Uneori îngheaţă de tot şi nu mai simt ca viitorul meu este un trecut continuu. Alteori fierbe şi ma arde. Arde neînecetat. Nu mai sunt o sfera, căci m-am fragmentat şi m-am împărţit în timp. De-aceea te rog să arzi pentru mine, pentru infinita mea călătorie prin timp. Vreau să-mi cunoşti trecutul, să găseşti bucăţelele din mine, să mă întregeşti ca pe un puzzle, să nu mă mai pierd vreodată. Fă-mă eu şi fă-mă constantă.

Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...

miercuri, 30 octombrie 2013

Ca tine...

Am fost întotdeauna plină de tine, chiar şi-atunci când n-ai fost lângă mine. Un crâmpei din căldura ta a rămas prins în mine. E ca din aluminiu şi arde, nu zace. El înfloreşte, îl dantelez şi îl îngrijesc căci mi te-a adus pe tine-n mine şi ştiu că n-ai să pleci. De-ar fi s-o faci, eu aş rămâne dezbrăcată de mine, aş fi goală şi te-aş fugări la nesfârşit. Şi alerg mereu după tine, aşa cum o faci şi tu.
Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...

marți, 29 octombrie 2013

It leads me to where you lay...

Când am să mă las de imaginea perfectă a absolutului am să revin la noi. Până atunci stăpâneşte-mă, ori nu ai vrea ca în tomna anului viitor, tu să plangi la lumina electrică ce curbează frigul dimineţii de noiembrie. Iar noaptea când ai să mă vezi alergând pe strada proaspăt pavată, să nu crezi ca şi eu sunt proaspătă... căci m-am învechit şi înstrăinat de tine. Când îmi legăn capul în mâini, să ştii că tu mă dori, iar în mâinele mele mi-am găsit refugiul.
Să nu mă uiţi, să nu mă crezi... 

"Fiul risipitor"

''Boala pe care o dai tu nu se vindecă niciodata. Şi febra ta ţine tot timpul. Vrei să mai ştii şi altceva? M-ai aruncat în drum şi te-ai întors după doi ani, şi sunt înnebunită după tine. Şi dacă ai să mă arunci iar şi ai să te întorci după o sută de ani, tot am să te urmez. Mor după tine şi te urăsc, şi aştept să-mi faci ceva rău.”

miercuri, 16 octombrie 2013

Caută-mă

N-ai să mă găseşti în rădăcini de copaci, nici pe sub frunze. Nu mă aflu sub pământul umed al pădurii de stejar, niciodată printre flori sau păsări călătoare. Ai să mă cauţi pe sub ape, gândidu-te o veşnicie la mine. N-am să fiu acolo, dar ai să mă găseşti risipită printre oameni, cu frunze de toamnă prin păr şi faţa plină de lumini electrice.Cicatrici lăuntrice şi o dragoste ce mi se va scurge mereu printre buze, cu un zâmbet bun printre gene şi un râset tânăr niciodată trecător.

În cazul acesta, am să mă uit la tine cu aceeaşi privire sfidătoare de care mi-s plini ochii şi cu care m-ai cunoscut. Liniştea... liniştea din irisul meu ce le-o ofer eu tuturor. Zbuciumul ce îl împrăştii peste tot... Şi tâmplele stresate ce ard neîncetat. În negrul ochilor tăi am să ghicesc aceeaşi strălucire cu care eu te-am cunoscut pe tine, aceleaşi mâini curate şi albe, aceeaşi minte împădurită cu aceeaşi eu în centrul ei.

Când ai să mă cauţi şi n-ai să mă găseşti, să ştii că sunt în mintea ta.

Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...

O lume la picioare, înţelegi ce vreau să spun...

marți, 15 octombrie 2013

O hoaţă de timp

Iar eu urăsc începuturile. Vezi? Nici măcar nu încep. Fiecare cuvânt al meu e o continuare a altuia. Poate a celui de ieri, sau a celui de acum o mie de ani. Nici măcar eu nu am început. Sunt atemporală... şi vă bântui pe toţi.

luni, 14 octombrie 2013

Oraşul umbre

Eu vorbesc cam mult, tu mă asculti cuminte, cu inima fierbinte...

Oct

Am stârnit fulgerul în coastele tale şi te-am lăsat să te scurgi peste frunze. Nu mă durea. Mă zgâria aerul tău de victimă şi mă seca de viaţă. Ţi-am tratat înţelepciunea cu indiferenţă, pentru că eu nu am încredere. Şi ţi-am zis în noaptea rece de octombrie să tratezi cu dispreţ ce te încojoară, să iubeşti interiorul tău, fiindcă ma aflu acolo. N-ai iubit şi nu te mai iubesc.
Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...