vineri, 13 decembrie 2013

Pierde-te

Când cerul va înceta să mai respire şi focul visului te va striga, îţi voi arăta eu drumul, aşa cum fac mereu. Ţi-l voi pava cu lacrimi şi cuvinte dureroase, cu tremurul minţii mele schingiuite...
O să am căderea cea finală din miezul nopţii bătrâneşti şi-atunci am să strig după tine, căci îmi poţi auzi doar ţipătul, dar eu îţi aud tăcerea.
Am uitat şi cum miroase cerul şi jur c-am să te pierd in pădurile creierului meu...
N-am să te primesc în obrazul lunii mele reci, nici n-ai să ştii vreodată ce e el, căci m-ai minţit şi vreau să te mint.
Eu nu sunt minciună, dar sunt răzbunare.

Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...

miercuri, 11 decembrie 2013

Peste ani...

Şi-am să te rog să-ţi întorci privirea de la mine, să te bucuri de fulgii de zăpadă care râd şi să uiţi de obsesia mea pentru existenţa altora, dorinţa mea de a mă afla în adâncuri, ceasul ce-l aştept şi gura care-mi arde. Cât am să tânjesc la somnul cel lung şi veşnic...
... dar peste ani...

Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...

luni, 9 decembrie 2013

Curva

I-aş mulţumi destinului fiindcă mi te-a scos în cale şi m-am împiedicat de tine la fiecare pas. Aş păşi în trecut şi tot de tine-aş da, iar prezentul mi-e plin de tine. Viitorul meu se leagă strâns de tine...
Şi tu, curvarule ce eşti, mi-ai pătat creierul cu amintiri ploioase şi n-ai putea să-mi condamni sufletul curvar, flămând după alte suflete ce dor la fel de tare ca al meu. Am tăcut pentru noi doi şi mi-am lăsat faţa sărată pentru tine şi merită, merită, merită... căci te iubesc şi mor după tine.

Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...

luni, 2 decembrie 2013

Eu cred

Acum prefer eu ploaia, căci distruge liniştea exterioară şi îi dă naştere celei interioare şi e apă...

Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...

marți, 26 noiembrie 2013

Iubite...

Am prins praf în mintea ta, căci nu m-ai mai scos de-acolo de-o sută de ani şi cred c-am să plec. Am nevoie să strălucesc. Aş vrea să fiu în mintea lui mereu, al nu ştiu cui el, dar să ştie când şi cum să mă ridice din gândurile lui murdare, să mă facă curată. N-am să te las să mă adânceşti în ploi şi vânturi, în noroaiele comodităţii tale, în vulcanul imaturităţii tale. Bine c-ai ştiut să te grăbeşti pentru trupul tău când eu îmi storceam sufletul de toate apele lui, spre tine... Dar nu mi-ai primit niciodată râurile. Cum am spus... ai fost prea ocupat...

Acum am să-ţi refuz şi eu râurile, iubindu-te, iubite... şi-am să strălucesc, promit.

Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...

marți, 19 noiembrie 2013

Arde, arde, arde.

Nu mi-ai spus că gândurile sângerează când le strângi în palme... şi-am făcut hemoragie craniana şi ma arde, mă arde, mă arde. În amintirea iubirii mele de demult ce ma mânca de vie, am clădit acum un alt soi de iubire ce te mănâncă de viu şi te arde, te arde, te arde. Şi nu mai vreau să te vreau. Te-am aşteptat atât şi te-am avut atât, dar nu mi-a ajuns. Vreau să nu mă vrei, pentru tine. Căci sunt însângerată şi creez hemoragii mereu.
Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...

marți, 12 noiembrie 2013

Constanţa

Mie nu îmi pasă de timp, dar se-ncălzeşte şi se răceşte în mine. Uneori îngheaţă de tot şi nu mai simt ca viitorul meu este un trecut continuu. Alteori fierbe şi ma arde. Arde neînecetat. Nu mai sunt o sfera, căci m-am fragmentat şi m-am împărţit în timp. De-aceea te rog să arzi pentru mine, pentru infinita mea călătorie prin timp. Vreau să-mi cunoşti trecutul, să găseşti bucăţelele din mine, să mă întregeşti ca pe un puzzle, să nu mă mai pierd vreodată. Fă-mă eu şi fă-mă constantă.

Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...

miercuri, 30 octombrie 2013

Ca tine...

Am fost întotdeauna plină de tine, chiar şi-atunci când n-ai fost lângă mine. Un crâmpei din căldura ta a rămas prins în mine. E ca din aluminiu şi arde, nu zace. El înfloreşte, îl dantelez şi îl îngrijesc căci mi te-a adus pe tine-n mine şi ştiu că n-ai să pleci. De-ar fi s-o faci, eu aş rămâne dezbrăcată de mine, aş fi goală şi te-aş fugări la nesfârşit. Şi alerg mereu după tine, aşa cum o faci şi tu.
Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...

marți, 29 octombrie 2013

It leads me to where you lay...

Când am să mă las de imaginea perfectă a absolutului am să revin la noi. Până atunci stăpâneşte-mă, ori nu ai vrea ca în tomna anului viitor, tu să plangi la lumina electrică ce curbează frigul dimineţii de noiembrie. Iar noaptea când ai să mă vezi alergând pe strada proaspăt pavată, să nu crezi ca şi eu sunt proaspătă... căci m-am învechit şi înstrăinat de tine. Când îmi legăn capul în mâini, să ştii că tu mă dori, iar în mâinele mele mi-am găsit refugiul.
Să nu mă uiţi, să nu mă crezi... 

"Fiul risipitor"

''Boala pe care o dai tu nu se vindecă niciodata. Şi febra ta ţine tot timpul. Vrei să mai ştii şi altceva? M-ai aruncat în drum şi te-ai întors după doi ani, şi sunt înnebunită după tine. Şi dacă ai să mă arunci iar şi ai să te întorci după o sută de ani, tot am să te urmez. Mor după tine şi te urăsc, şi aştept să-mi faci ceva rău.”