duminică, 5 ianuarie 2014

Opreşte...

Opreşte-mă din călătoria mea spre soare, adu-mi un nour greu şi lasă-mă să-l simt. Vreau să mă izbească de pământ să vărsăm lacrimi împreună, căci crede-mă c-am şi uitat ce-nseamnă. Mă mai loveşte câte-un tunet, dar e doar cuvânt. Ce sunt eu acum... un cerc ce se rostogoleşte mii de kilometri spre lumina solară, viaţă, zâmbet, fericire... Să nu mă ard vreodată. Opreşte-mă, căci prea îmi place.

Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

Emoţie pură

Mi-ai transformat inima-ntr-un puzzle ce visează de ani întregi la tine. Ai mai pierdut câteva piese din el, dar şi ele tot la tine se gândesc. E emoţie pură, nu gând. Şi dacă ai pierde toate piesele, tu tot ca pe-o certitudine le-ai simţi, căci vei şti şi-atunci că e emoţie pură. Dar ai să cazi unde-au căzut şi ele, atunci când altcineva le va strânge şi le va aşeza altfel, iar puzzle-ul va forma o imagine diferită de cea iniţială. Atunci tu vei fi certidudinea mea veşnică, iar eu... al tău veşnic irecuperabil puzzle.

sâmbătă, 28 decembrie 2013

Albume






Ţi-am făcut o poză printre firele de păr ce-ţi protejează mintea şi-am văzut... o sferă confuză ce se gândeşte doar la mine, se zbate şi arde-n neştiinţă şi nu suferă, căci mai jos e sufletul şi el suporta tot ce doare. În poze pielea ţi-e transparentă şi văd tot ce zace-n tine şi-ţi fac albume infinite zi de zi, ca să te cunoşti. De asta-acum eşti prins de mine tu, căci eu ştiu ce tu nu ştii şi vrei să afli tot mai multe, căci eşti în mine şi numai eu te dăruiesc în fiecare zi... ţie însuţi. Nu ştiu când ai să te găseşti vreodată-n altceva şi altcineva, dar cert este ca eu sunt aici şi îţi dau voie să fii dependent de mine, fiindcă şi eu sunt de tine... Te respir la nesfârşit, iar tu faci la fel cu mine.


Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...

vineri, 13 decembrie 2013

Dormi

De ce dormi la marginea sufletului meu şi-aştepţi să cazi?

Pierde-te

Când cerul va înceta să mai respire şi focul visului te va striga, îţi voi arăta eu drumul, aşa cum fac mereu. Ţi-l voi pava cu lacrimi şi cuvinte dureroase, cu tremurul minţii mele schingiuite...
O să am căderea cea finală din miezul nopţii bătrâneşti şi-atunci am să strig după tine, căci îmi poţi auzi doar ţipătul, dar eu îţi aud tăcerea.
Am uitat şi cum miroase cerul şi jur c-am să te pierd in pădurile creierului meu...
N-am să te primesc în obrazul lunii mele reci, nici n-ai să ştii vreodată ce e el, căci m-ai minţit şi vreau să te mint.
Eu nu sunt minciună, dar sunt răzbunare.

Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...

miercuri, 11 decembrie 2013

Peste ani...

Şi-am să te rog să-ţi întorci privirea de la mine, să te bucuri de fulgii de zăpadă care râd şi să uiţi de obsesia mea pentru existenţa altora, dorinţa mea de a mă afla în adâncuri, ceasul ce-l aştept şi gura care-mi arde. Cât am să tânjesc la somnul cel lung şi veşnic...
... dar peste ani...

Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...

luni, 9 decembrie 2013

Curva

I-aş mulţumi destinului fiindcă mi te-a scos în cale şi m-am împiedicat de tine la fiecare pas. Aş păşi în trecut şi tot de tine-aş da, iar prezentul mi-e plin de tine. Viitorul meu se leagă strâns de tine...
Şi tu, curvarule ce eşti, mi-ai pătat creierul cu amintiri ploioase şi n-ai putea să-mi condamni sufletul curvar, flămând după alte suflete ce dor la fel de tare ca al meu. Am tăcut pentru noi doi şi mi-am lăsat faţa sărată pentru tine şi merită, merită, merită... căci te iubesc şi mor după tine.

Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...

luni, 2 decembrie 2013

Eu cred

Acum prefer eu ploaia, căci distruge liniştea exterioară şi îi dă naştere celei interioare şi e apă...

Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...

marți, 26 noiembrie 2013

Iubite...

Am prins praf în mintea ta, căci nu m-ai mai scos de-acolo de-o sută de ani şi cred c-am să plec. Am nevoie să strălucesc. Aş vrea să fiu în mintea lui mereu, al nu ştiu cui el, dar să ştie când şi cum să mă ridice din gândurile lui murdare, să mă facă curată. N-am să te las să mă adânceşti în ploi şi vânturi, în noroaiele comodităţii tale, în vulcanul imaturităţii tale. Bine c-ai ştiut să te grăbeşti pentru trupul tău când eu îmi storceam sufletul de toate apele lui, spre tine... Dar nu mi-ai primit niciodată râurile. Cum am spus... ai fost prea ocupat...

Acum am să-ţi refuz şi eu râurile, iubindu-te, iubite... şi-am să strălucesc, promit.

Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...