miercuri, 15 ianuarie 2014

"Iubind în taină..."

"Iubind în taină am păstrat tăcere
Gândind că astfel o să-ţi placă ţie,
Căci în priviri citeam o veşnicie
De-ucigătoare visuri de plăcere.

Dar nu mai pot. A dorului tărie
Cuvinte dă duioaselor mistere
Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere
A celui suflet ce pe-al meu îl ştie."


marți, 14 ianuarie 2014

"At night you will look up at the stars and in one of the stars I shall be living. One day, when you look at the stars, you will remember me..."

duminică, 12 ianuarie 2014

Culoarea noastră

Cândva am găsit un curcubeu într-o ea şi m-am gândit nu mai poate avea niciodată o singură culoare. Apoi am mai găsit pe cineva albastru şi mi-am zis că e prea mult pentru mine. Am văzut şi verzi şi mi s-a părut o nebunie. Dar... nimic nu e prea mult pentru mine şi eu pot să duc orice culoare, chiar şi un galben şi-un turcoaz. Căci noi nu ştim ce culori avem pe dinăuntru, dar descoperim prin cuvinte şi prin timp... Iar ei cred ca eu sunt roz, dar mai sunt şi neagră uneori. Eu nu sunt gri.

Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...

joi, 9 ianuarie 2014

Volcano

                                                     

"What I am to you is not real
What I am to you, you do not need 
What I am to you is not what you mean to me
You give me miles and miles of mountains
And I'll ask for the sea..."

miercuri, 8 ianuarie 2014

Acolo...

Nu ştiu dacă mă gândeam la cer, sau eu priveam doar luna. Stătea ceaţa pe sticlă şi am vrut, am vrut să prind lumina, dar când am deschis fereastra... geamul meu s-a spart. Nu m-am uitat la el, nici la reflexia mea fără de ochi, am privit drept înainte, căci lumina electrică iarăşi se zbătea pe mine şi alerga prin noaptea prea rece de ianuarie.

Am trântit fereastra, geamul nu era spart. Afară era zi, iar înăuntru era trecut. M-am încălţat şi am ieşit să văd cerul, fiindcă eu la el visam... e viitorul meu acolo.

Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...

luni, 6 ianuarie 2014

Nord Sud

Nordul meu nu-ţi va respinge niciodată nordul, iar sudul tău îmi iubeşte sudul. E o lume-ntreagă-n noi şi niciodată nu ne despărţim, căci e noapte peste tot, dar noi suntem zi. Noi nu ne respingem, ne atragem orice-ar fi şi ştii că asta-i pe vecie. Eu nu le ştiu pe toate-ntotdeauna, dar simt totul pentru tine. Tu nu ştii mai nimic, dar arzi pe dinăuntru şi pe-afară.

Dacă am fi identici, te-aş arunca în mare, iar amintirea ta ar rămâne sub un infinit semn al întrebării. N-ai fi nici măcar fantomă şi mort fiind, ai înţelege de ce e bine să mai fim şi invers. Eu cred că suntem unu-n doi.

Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...

Leandrul alb

"Vremea leandrului, spuse ea. Amanţii care se ucid acum unul pe celălalt, vor da vina pe vânt."

duminică, 5 ianuarie 2014

Opreşte...

Opreşte-mă din călătoria mea spre soare, adu-mi un nour greu şi lasă-mă să-l simt. Vreau să mă izbească de pământ să vărsăm lacrimi împreună, căci crede-mă c-am şi uitat ce-nseamnă. Mă mai loveşte câte-un tunet, dar e doar cuvânt. Ce sunt eu acum... un cerc ce se rostogoleşte mii de kilometri spre lumina solară, viaţă, zâmbet, fericire... Să nu mă ard vreodată. Opreşte-mă, căci prea îmi place.

Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

Emoţie pură

Mi-ai transformat inima-ntr-un puzzle ce visează de ani întregi la tine. Ai mai pierdut câteva piese din el, dar şi ele tot la tine se gândesc. E emoţie pură, nu gând. Şi dacă ai pierde toate piesele, tu tot ca pe-o certitudine le-ai simţi, căci vei şti şi-atunci că e emoţie pură. Dar ai să cazi unde-au căzut şi ele, atunci când altcineva le va strânge şi le va aşeza altfel, iar puzzle-ul va forma o imagine diferită de cea iniţială. Atunci tu vei fi certidudinea mea veşnică, iar eu... al tău veşnic irecuperabil puzzle.