luni, 2 iunie 2014

Fă-mă

Ai rămas cu un contur diform de univers gol. Eu aş fi conţinutul lumii tale, dar îţi lipsesc. Îţi lipsesc la fel cum ţi-ar lipsi viaţa dacă ai fi mort, aşadar sunt lipsul vieţii tale, ireală-n lumea ta, reală altundeva. Te simt ca un satelit ce gravitează continuu în jurul meu şi nu te pot prinde de mână.

Levitând graţios prin capul tău eu nu îţi pot jura nimic din ce vrei tu... dar îţi jur că m-am pierdut din nou, iar toate drumurile mele nu mai duc spre el, căci fiecare cărare are un capăt sumbru şi fiecare respiraţie mă doare. Plămânii s-au umplut de greu, ochii mi-s săraţi, am culori şi culori şi culori şi... oh, iubitule, scoate-mi inima din negru!

Îmi vreau garoafele la cap, aruncată în neant.

Acolo, în pământ, mă ştiu în siguranţă. Rece, a nimănui, sicriul nu doare, iar inima nu mai bate, e cenuşă, nu e neagră... doar pământul e negru şi viaţa de apoi a altcuiva mai fericit... căci eu n-am ştiut să fiu.

Ajută-mă, fă-mă a cuiva şi fă-mă fericită,

fă-mă...

sâmbătă, 31 mai 2014

Rătăcită eu

Îmi stau gândurile calde după perdea, la fereastra mea opacă. Îmi trebuie puțină dragoste să scrijelesc petele de negru de pe geamul meu... dar nu mai am.

Rămân goală de dragoste și plină de tine, de gânduri pentru tine, de artă pentru tine. Și nu mă ajută... Mă adâncesc în aceleași confuzii ce mă bântuie de săptămâni și simt că nu se vor sfârși vreodată. E o durere prinsă de trecut și de prezent, o durere fără viitor, o durere veșnică, imprevizibiă. E o durere mascată-n fericire, căci sunt nesinceră cu mine, chiar și astăzi.

...durerea mea albastră...

Astăzi, când prea departe îi simt pe toți, astăzi când singurătatea mea se renaște printre voi, își face loc în sufletul meu, între voi doi... ca un fir de iarbă printre flori. Un haos neașteptat mă așteaptă în culcușul lui mereu, iar eu mă arunc în sânul său, adormită, nebună de vise. La fel de handicapată emoțional cum toți mă știți, la fel de blândă în priviri și sălbatică în pupile, copilăroasă prin gesturi și erotică prin trup, vă vreau departe pentru a mă regăsi.

Vă vreau departe, căci vă vreau aproape. Vă am pe toți și pe niciunul... fiindcă niciodată nu am fost a nimănui.

Sunt aici, aceeași eu care nu știe, aceeași eu pe care nimeni nu o știe, aceeași...

rătăcită eu.


miercuri, 21 mai 2014

"Adio" niciodată pentru tine

În sfârşit te-ai născut în mine. În sfârşit ţi-am prins mâna în interiorul meu şi te-am adus în suflet, acolo unde te simt viu, viu, viu. Te simt urlând în noaptea de acolo şi mă simt ca luna. Te catapultez în mii de cuvinte şi gânduri şi aştept să fii real, în viaţa mea. Nu mai vreau să te scap, nu mai vreau să fii tu cel plesnit de pământ. Te vreau al meu, te vreau pentru totdeauna, te vreau fericit.

Ştiu că eu sunt fericirea ta şi aş coborî de pe cer noaptea şi nu m-aş mai ascunde nici ziua. Ţi-aş umple sufletul de-a mea lumină. Căci în mine nu mai este noapte când eşti tu aproape. Te ador pentru necuvintele tale, pentru liniştea ta ce spune multe, ce spune tot şi pe care o simt în pulsul meu viu.

Orice s-ar întâmpla, eu te închid în mine, pentru totdeauna. Am să mă deschid şi pentru alţii, dar tu vei sta ascuns în cel mai necunoscut colţ al sufletului meu şi vei trăi acolo... vei fi în siguranţă, orice s-ar întâmpla, îţi promit.

Te sărut pe suflet şi îţi promit că am să dăinui şi eu în sufletul tau, orice ar fi.

Nu e scrisoare de adio, e un mesaj pe care ţi-l arunc în suflet, cu multă iubire,

iubirea mea...

joi, 8 mai 2014

Te simt


Eşti inima din trupul meu, plămânii şi coastele. Eşti o floare în interiorul meu, înflorită vara, iarna... Te simt gâdilându-mi cu petalele de roşu, negrul meu interior. Frunzele tale îmi acoperă răul şi mă protejează de viitorul de afară, dar îmi aduc trecut. Trecut îmi aduc spinii tăi mincinoşi ce ies din când în când şi mă duc la sângerare. Hemoragie sufletească îmi oferi, când eu îţi aduc în palmele mele... nu dragoste, nu prietenie, ci tot.

Te simt trăgând de mine, plângând în interiorul meu, purtându-ţi ură născută din iubirea pentru mine... Eu, veşnica îndrăgotită de acelaşi tu... cu trecut pătat şi prezent fricos, îndrăgostit.

Aceeaşi eu care te caută în disperare când nu apari... aceeaşi eu care te-a aşteptat o veşnicie... aceeaşi eu pe care o vei avea pe viaţă şi pe moarte.

Te voi lăsa să creşti în mine...

luni, 5 mai 2014

În mormânt

Nu mai am încredere, căci toate cuvintele tale formează cercuri de minciuni ce se vor rostogoli la nesfârşit în sufletul meu. Umbre şi tăceri, neamintiri şi amintiri amare, dulci în creiere, devenite-apoi nimicuri. Nu mă laşi să plec, dar vreau să plec. Am ajuns la saturaţie, la putregai şi mlaştină. Vreau un pământ în care să mă ascund, soare mult, care să mă încingă, să ajung la maceraţie. Toate-acestea, fiindcă ştiu că nu mă găsesc în nimeni şi am căutat destul, iar dezechilibrul e prea puternic. Îmi vreau căderea. Daţi-mi căderea. Nu mă mai furaţi şi nu mai daţi bucăţi de fericire. Luaţi-l pe el de-aici, sau catapultaţi-mă pe altă lume. Nu mai vreau pe nimeni. Mă vreau pe mine şi mă vreau singură pe vecie,

în mormânt.

sâmbătă, 26 aprilie 2014

Primesc


    De câteva zile-mi zboară timpul şi simt că nu-l mai pot prinde de aripi, să-l aduc din nou în pieptul meu. În pieptul meu să îl aducă, să mă poarte pe cărări de soare si de ploi, niciodată prin prea frig, căci nu suport. E un compromis ce l-am facut cu lumea. Nu mai primesc timp, primesc fericire.

duminică, 20 aprilie 2014

Era

Era un cer murdar de lumină şi un câmp cu flori de primăvară, un soare prea puternic, ca de vară şi multe, multe gânduri. Gânduri negre ca de cavou şi inimi pline de lalele negre, un suflet stins şi un foc aprins în ceruri. Un timp ce murise în neştire şi multe lacrimi grele ce se se evaporă de pe pielea ca de fum, buze negre de mătase şi ochi pătaţi de albastru, ca de cer.

Erau şi mulţi copaci înmuguriţi şi multe fire de iarbă verde, multe frunze-abia născute şi un parfum de violete. Aşa era în mintea ei, fata ce rătăcea pe câmpurile goale ale unei lumi uitate de demult...

marți, 15 aprilie 2014

     "La urma urmei cine e vinovat că mi-ai ieşit în cale şi mi-ai tulburat sufletul de nu mă mai regăsesc? O putere neînţeleasă, pe care nu o vedem, dar o simţim cum pluteşte deasupra capetelor, ne reglementează viaţa dincolo de voinţa noastră conştientă. Această forţă a firii porunceşte ca tu să fii a mea şi eu al tău, pentru a nu se tulbura cerul iubirii. Antenele mele mai lungi au înregistrat porunca înaintea ta. Când şi tu vei primi-o, nimeni şi nimic nu ne va mai despărţi."

duminică, 13 aprilie 2014

Pentru tine

Cu un ochi rotund, sânge greu şi inimă de piatră ai crăpat un cer în două. Ai plecat în alte ceruri şi ai suportat veninul meu de purpuriu, căci disperarea de a mea dragoste te-a sfârşit şi te-a adus în gura mea mâncătoare de nelinişti. Gândurile frunţii mele te-au adus la disperare şi te simt sub talpa mea, mişcând, urlând, abia rezistând. Te-am plouat şi continui să o fac, căci eu sunt mirosul cerului tău, sunt gust de stea ce-ţi stă pe limbă, lumina din ochii tăi căprui... sunt viaţă şi moarte în intensitatea joasă a existenţei tale.

Foc şi gheaţă între inimi, dragoste rotundă şi creiere încinse, salivă grea, noduri multe prin plămânii înfloraţi şi roşii, cangrene sub pleoape, obraji rotunzi şi păruri creţe... îţi doresc să mă desparţi de mine, să mă închizi într-o cuşcă de cuvinte, să tac acolo secole la rând, dar să vorbesc o libertate-ntreagă, fără venin de suferinţă şi negru de urlete.

Ascultă drama sufletului meu şi împinge-o spre prăpastie, dar păstrează-mi esenţa şi învaţă-mă... căci sunt sălbatică şi nu mă vreau dresată, dar mă vreau înţeleasă şi cu suflet pereche, cu respiraţie-n respiraţie, cu aceeaşi inimă şi culori complementare.

Nu te voi mai coace la căldura soarelui meu, căci el e iubire şi te arde... prea tare. Prea tare pentru tine. Îmi doresc, pentru tine, să găseşti un soare care să îţi lumineze faţa, uneori să-ţi bronzeze sufletul şi să nu mai dai vreodată peste ghemuri de foc ce disperă în cuburi de gheaţă, ce disperă în ceruri prea calde, ce disperă oricând.

Te doresc departe de mine, pentru tine...


sâmbătă, 12 aprilie 2014

Aş vrea

Aş vrea să zbori în mine cu răcoare şi cu cald, dar să fii acolo. Să nu mai zbor din când în când pe-afară, să mă târăsc prin pământul prea negru, prea ud de-atâta ploaie. Aş vrea un gând în minte şi în corp, un gând prin noruri sau un gând puternic printre stele, nu lacrimi de cavou şi chip fără de zâmbet.

Aş vrea obraz fără crăpături... şi flori de primăvară-n parul meu.
O garoafă albă într-un ocean de bucle roşii, sângerii...