Și n-aș mai avea sens.
Unde s-ar ascunde sensul meu, daca tu nu ai mai fi? Eu ce aș face cu tot timpul acesta care mi se dă, neobișnuit de mult pentru toate sufletele ce ma înconjoară?
Eu am ajuns să fiu prea mult pentru mine. Mi-e teamă de fiecare expozie de emoții ce are loc în sufletul meu, atât de des. Eu cum aș încăpea în această lume dacă nu ai fi tu să educi ființa din mine, formată complet din emoție? Pe mine nu m-ar primi nimeni în lumea aceasta dacă aș fi eu, așa cum simt să fiu. Aș deveni tot timpul prea... prea... prea... mult.
Decid în fiecare zi să temperez, dar când întunericul se lasă peste această lume puțină, îmi dau seama că nu am fost eu. Că nu pot fi eu când această lume mă respinge dacă sunt eu. Și regret mereu când nu sunt eu.
Regret că nu pot fi eu,
de teama de a fi.
