vineri, 19 iulie 2013

Cam asta se întâmplă când te loveşti de realitate. Îţi intră-n faţă, în nas şi gură. Te înghite şi o înghiţi. Până vă obişnuiţi una cu alta, tu eşti un schizofrenic, iar ea o depresivă. Se numeşte acomodare forţată. Cu timpul... începeţi să vă placeţi. Lumea ta e în tine, iar realitatea e undeva între inimă şi piele. Nu ştiu ce e asta. Apoi eşti fericit, iar e fericită pentru că eşti tu fericit. Dar asta nu înseamnă că tu nu eşti tu. Accepţi realitatea să se ia de mână cu arta ta melancolică, formând împreună un amestec dramatico-sensibil fericit.

Un comentariu: