luni, 2 septembrie 2013

Dormeai.

Când lumina pâlpâia deasupra pieptului tău aspru, mi-am aplecat capul odată cu somnul meu, vărsându-se pe tine. Mi-am zis că nu se va-ntâmpla nimic rău, dar somnul meu era cald şi eu rece. M-ai lăsat să zac cu faţa mea fină şi buzele roşcate să privesc la geamul plin de ploaie. Bătea vântul, iar tu îl lăsai să îmi lovească buclele grele. Dormeai.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu