Joc obsesiv.

V-am stors din mine. A rămas uscăţimea voastră în afara sufletului meu. Curând sângele-mi de răutate vă va dizolva... şi vor rămâne petalele din voi, care-n gerul iernii ce se va izbi de mine, vor ieşi prin unghiile mele.Şi-atunci am să zgârii pereţii casei cu ele, aşa, să luaţi viaţă voi mereu.

Anul trecut, prin crăpăturile pleoapelor mele subţiri, au ieşit frunzuliţe uscate, petale moarte şi polen vechi... Nu ştiu de ce, dar ele ies tot mereu...

Ar fi dureros pentru ai mei, cei din ceruri, sau păduri, oriunde ar fi ei, sau care-or fi, că fiica lor, cea care nu ştie unde se află, a devenit o floare.