Fascinating...

Absenţa a trei săptămâni de răsucit gânduri prin cuvinte te-au dus în pragul amurgului ce-ţi şopteşte de ani să laşi să plece. Căci tu nu oferi nimic nimănui, dar totul lui. Şi poate că l-ai închis în puşcăria sufletului tău şi ai pus bare de cuvinte peste libertatea lui, reprosându-i dăruirea trecutului, prezentului şi viitorului, lui fiindu-i bine şi fără tine. Dar tu eşti viaţa din viaţa lui, iar el ţi-e viaţă din moarte.E dependenţă fără boală.

Ştii că arta nu se plânge, dar tu te-ntorci mereu la ea şi dai afară ce putrezeşte-n tine, prin ea. Nu mai gelozi şi nu mai invidia. Ce-n tine rage acum, va străluci curând. Va trece fără lacrimi, dar cu urme. Nu uiţi, accepţi. Îndrăzneşti să pătrunzi în necunoscut, să nu mai laşi gândurile să doară, să le trăieşti tu pe ele, nu ele pe tine.

Eşti nemlioasă, crudă, pierdută... fascinantă.