Caută-mă

N-ai să mă găseşti în rădăcini de copaci, nici pe sub frunze. Nu mă aflu sub pământul umed al pădurii de stejar, niciodată printre flori sau păsări călătoare. Ai să mă cauţi pe sub ape, gândidu-te o veşnicie la mine. N-am să fiu acolo, dar ai să mă găseşti risipită printre oameni, cu frunze de toamnă prin păr şi faţa plină de lumini electrice.Cicatrici lăuntrice şi o dragoste ce mi se va scurge mereu printre buze, cu un zâmbet bun printre gene şi un râset tânăr niciodată trecător.

În cazul acesta, am să mă uit la tine cu aceeaşi privire sfidătoare de care mi-s plini ochii şi cu care m-ai cunoscut. Liniştea... liniştea din irisul meu ce le-o ofer eu tuturor. Zbuciumul ce îl împrăştii peste tot... Şi tâmplele stresate ce ard neîncetat. În negrul ochilor tăi am să ghicesc aceeaşi strălucire cu care eu te-am cunoscut pe tine, aceleaşi mâini curate şi albe, aceeaşi minte împădurită cu aceeaşi eu în centrul ei.

Când ai să mă cauţi şi n-ai să mă găseşti, să ştii că sunt în mintea ta.

Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...