Oct

Am stârnit fulgerul în coastele tale şi te-am lăsat să te scurgi peste frunze. Nu mă durea. Mă zgâria aerul tău de victimă şi mă seca de viaţă. Ţi-am tratat înţelepciunea cu indiferenţă, pentru că eu nu am încredere. Şi ţi-am zis în noaptea rece de octombrie să tratezi cu dispreţ ce te încojoară, să iubeşti interiorul tău, fiindcă ma aflu acolo. N-ai iubit şi nu te mai iubesc.
Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...