Pentru tine

Cu un ochi rotund, sânge greu şi inimă de piatră ai crăpat un cer în două. Ai plecat în alte ceruri şi ai suportat veninul meu de purpuriu, căci disperarea de a mea dragoste te-a sfârşit şi te-a adus în gura mea mâncătoare de nelinişti. Gândurile frunţii mele te-au adus la disperare şi te simt sub talpa mea, mişcând, urlând, abia rezistând. Te-am plouat şi continui să o fac, căci eu sunt mirosul cerului tău, sunt gust de stea ce-ţi stă pe limbă, lumina din ochii tăi căprui... sunt viaţă şi moarte în intensitatea joasă a existenţei tale.

Foc şi gheaţă între inimi, dragoste rotundă şi creiere încinse, salivă grea, noduri multe prin plămânii înfloraţi şi roşii, cangrene sub pleoape, obraji rotunzi şi păruri creţe... îţi doresc să mă desparţi de mine, să mă închizi într-o cuşcă de cuvinte, să tac acolo secole la rând, dar să vorbesc o libertate-ntreagă, fără venin de suferinţă şi negru de urlete.

Ascultă drama sufletului meu şi împinge-o spre prăpastie, dar păstrează-mi esenţa şi învaţă-mă... căci sunt sălbatică şi nu mă vreau dresată, dar mă vreau înţeleasă şi cu suflet pereche, cu respiraţie-n respiraţie, cu aceeaşi inimă şi culori complementare.

Nu te voi mai coace la căldura soarelui meu, căci el e iubire şi te arde... prea tare. Prea tare pentru tine. Îmi doresc, pentru tine, să găseşti un soare care să îţi lumineze faţa, uneori să-ţi bronzeze sufletul şi să nu mai dai vreodată peste ghemuri de foc ce disperă în cuburi de gheaţă, ce disperă în ceruri prea calde, ce disperă oricând.

Te doresc departe de mine, pentru tine...