nu știu dacă exiști,
'ți-aud doar vorbele, în gând,
simt răsuflarea-ți caldă,
când închid ochii,
îți simt trupul arzând.
Mă amețești cu vinul iluzoriu
din strugurii inexistenți,
mă-nebunește parfumul tău
din flori închipuite,
visez cu ochii deschiși,
mi-e bine și totodată... rău.
Sunt trist când nu vii
la întâlnirea închipuită,
aștept liniștit, sfertul de ceas,
în labirintul lui Dedal
alerg prin el, caut o bancă,
ocup singurul loc, liber rămas.
Simt când ești tristă
și râsul ți-l recunosc,
în apariția ta efemeră,
te-aștept, și știu
că și tu mă aștepți,
iubita mea... himeră."
D.H.