Au rămas adevăruri între noi și lungi distanțe de timp și de drumuri, o prăpastie decorată cu flori multe, colorate, bătute de vânt, la marginea întunericului. Te-am visat, iubitul meu, căzând acolo, dând din picioare și din mâini, în disperare, agățând brutal frunzele florilor. Plângeai. Plângeam și eu căci îmi umpleai prăpastia cu tine și florile mi le rupeai.
Rămânem amândoi cu chipurile plouate, cu inimile cutremurate și sângele înghețat.
Te-ai dezlipit
de mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu