Și apoi ai visat că m-am ridicat eu din singurătatea pământului, nudă, mergând spre tine. Ți-ai amintit de mine, din trecut. Eram cu oase rupte pe sub piele, moarte mută prin vene și sufletul învinețit. Ai venit și m-ai șters de singurătate ca de praf. Mi-ai curățat lacrimile de pe față ca de scame. Eram o haină veche pentru tine, un prieten bun și autentic.
M-ai prins cu sfoară de coastele tale și m-ai târât prin tot noroiul existenței tale, iar eu am stat tăcută, ca un câine strâns legat cu lanț, de cușca rece. Eram umilă, căci te iubeam. Apoi am rupt deodată sfoara, nu se știe cum... și te-am mușcat atât de tare, încât să fiu sigură că n-ai să mă uiți niciodată. Te-am rănit din dragoste, cu inima arzând.
Nu aveam timp, aveam fericire.
Acum te am pe tine-n fericire și timp, nu pentru mine,
ci pentru noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu