duminică, 26 iulie 2015
Același ghimpe
Ai apărut ca o necesitate, existentă în viața mea de când m-am transformat în ceea ce sunt astăzi, de când am intrat în cocon. Ai rămas ascunsă ca un ghimpe sub piele și ai revenit în momentul renașterii mele, când te-am ales, fiindcă te-am simțit și mi-am dorit să te scot la suprafață și să renaști prin mine.
Simt că te-am alăturat ființei mele, prin sinceritate și completare. Libertatea noastră se liniștește prin rebeliune în culcușul înțelegerii noastre, în misticismul nostru sincer. Te simt alipită inteligenței mele prin propria-ți inteligență, prinsă iremediabil de colții mei, prin faptul că am fost și eu cândva, un ghimpe.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu