Lumina candelabrelor antice din incapere dadea nastere unei atmosfere de vorbe-ascunse in perdeaua de taceri. Clipoceau mii de tristeti in zambetele furnicilor ce se perindau pe suprafata aspra a peretilor din secolul nouasprezece, iar in ochii frunzelor uscate de pe podea se auzeau mirosuri de toamna. Peste viata lui se asternuse o mireasma grea de cafea, iar peste creieru-i cret un pled de flori uscate. El, cel ce statea de-o vesnicie sub candelabrele de timp si gandea a toamna...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu