Aş alerga până-n colţurile fiinţei sferice a Pământului, urmărită de fantome şi umbre, să simţi că întotdeauna îţi voi oferi mai mult, cât mai mult, mai mult decât ceea sunt eu, mai mult, mai mult... Eu nu ştiu şi nu pot să-ţi dau decât un pic mai mult decât mine... şi anume dragostea, pe care eu o simt în piept! Eu o simt în piept, nu în stomac! În piept stăruie sufletul meu pentru tine, în piept mi-e şi dragostea! Acolo mă simt eu sufocată de prea multă trăire pentru tine! Iubirea mea pentru tine depăşeşte graniţele sufletului meu, iar eu fiind numai suflet... Îţi ofer mai mult decât ceea ce sunt. Acolo ajunge ea până-n trup. Din suflet, până-n trup. Apoi iese prin pori şi se lipeşte de tine, ţi-o transmit, trece din porii mei, prin porii tăi, ajunge-n venele tale, apoi în sufletul tău. Am o indispensabilă nevoie fizică de tine... altfel... explodăm... eu... dragostea... dorul... tu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu