Când te afli între şinelele trenului, în urmă nu priveşti, fiindcă vine trenul. În faţă e ceaţă şi e spirit. Peste şine e prea mult fizic. Ai vrea să păşeşti peste şine, să-ţi uiţi sufletul în viitorul tău ceţos, dar e banal... şi nu poţi. Nu poţi.