M-am împiedicat de-un gând şi am început să mă rostogolesc de-a lungul întregii mele minţi infinite, iar acela a fost începutul adolescenţei mele premature. Ai apărut tu şi mi-ai arătat toate gândurile mele, unul câte unul, să le simt prezenţa şi să ştiu de-acum înainte să mă feresc de ele. Nu mai pot să le evit, dar tu îmi uşurezi existenţa, mă catapultezi în nori, unde eu zbor... fără să mă mai împiedic de nimic.