Pare că toți cei care ne lipsesc sunt prezenți acum altundeva, ca într-o lume în care au adormit demult, ghemuiți, în gânduri zgomotoase. I-am văzut, i-am atins mai devreme, s-au ascuns brusc în alte timpuri și la noi au trecut zile, iar ei plâng sub sutele de ani.
Acum întind mâna în mine, mă mângâi pe dinăuntru, fiindcă mi-e dor de... nu știu cine. Am trecut pe lângă mine și nu m-am zărit. Nici eu nu am știut unde sunt, unde am fost. Acum dorm și eu în lumea celorlalți, în trecut. Acum mi-e frig aici și-mi este somn și-mi este dor, sub sutele de ani.
Tu unde ești, vindecător de oameni cu mâini curate? Tu ce faci? Dormi? Ti-e dor de cineva, ori nici nu știi de cine?
Acum împacă-i pe ceilalți și așteaptă-ne pe noi; nu te aștepta pe tine, căci ai întârziat. Ce mai vindeci tu acum când zâmbești firav sub sutele de ani?
ce frumoasa e asta :) si ce sentimente placute imi evoca
RăspundețiȘtergere