Deșir

Respir o altă căzătură. Un deșir de emoții, din cap și până-n tălpi, cu oprire lungă-n inimă. Un deșir ce se întoarce amorțit, ca un cutremur lung, ca un fir electric scurt. O cădere din lipsă de aripi, din necuvinte, dar nefrică de cuvinte.

Căci timpul care trece nu-i al meu și-l aud precum luna lupu-n alean. Ma-neacă cu zile trecătoare înghițite de o eternă durere, de teama de a retrăi trecutul, undeva în viitor. Razboiul meu cu mine nu s-a terminat, căci n-are nicio vârstă și  ma-mbrățisează cald, pana la moarte.

Nu mi-e teama de finalul meu, de trupul meu ce-și va lăsa toate ale lui într-un lemn lăcuit, cu cruce deasupra. Mi-e teamă de al vostru.
.