Ai crescut în mine, prin mine, ca un fruct într-o floare. Câteodată floarea se micșorează, moare, pentru ca fructul să crească. Alteori, mor împreună.
Eu pot să văd în tine, să îți văd adevărul, să îți pun întrebările, să îți găsesc răspunsurile, să te simt cum nu te simți nici tu. Te găsesc pe tine în tine, în mine, în lume, dar tu nu te vezi niciunde. Te găsesc chiar și când nu mă găsesc pe mine. Ești în mine, în casă, afară, în ploaie, în ordine, în dezordine.
Te văd și îți văd ceața, aș putea să te eliberez, dar nu pot. Nici eu nu m-am eliberat de tot.
Cândva trăiam fără suflet. Acum trăiesc cu două suflete în mine. Trăiesc prin două suflete. Simt pentru doi. Ți-aș da sufletul înapoi, dacă aș ști că poți să simți prin el, în felul tău, dar să știu că îl umpli cu emoții. Ți-aș da orice vrei de la mine, dar tu nu știi să primești.
Eu nu te pot defini. Sunt doar o flacără de lângă tine, care își aruncă scânteiele în tine, întorcându-se aproape stinse, înapoi, în mine.Totul se întoarce la mine, fără amprentă, fără știre, fără răspuns, fără direcție.
Atingerea mea se întoarce spre mine, mirosul meu rămâne în mine, iubirea mea se întoarce în sufletele mele, așa cum am oferit-o: plină, în explozii, tristă și nestinsă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu