Să te-arunci tu în cearşafurile mele colorate. Ştii tu... cearşafurile alea care cândva erau gata să se izbească de pământ şi să plesnească, să curgă toată cenuşa sufletului meu din ele, să facă numai suflet pe jos. Le scapam şi eu, gata să pătez pământul de suflet, dar le apucam cu mâinile tremurânde şi stăteam cu inima încleştata, ca nu cumva să cadă iar. Eu te aştept în ele şi astăzi, căci ele sunt curate, calde... numai pentru tine, întotdeauna pentru tine.