Străzile sunt ca nişte cufere ce strâng şi ascund în ele roţi, paşi, vieţi, lumini, lacrimi, zâmbete, muzică şi gânduri. Ştii toate săruturile alea fugitive din maşină? Atunci când el conduce iar ea îi atrage atenţia apăsându-şi buzele pe ale lui. Sau săruturile alea albastre din miezul nopţii, când maşina se pierde cu ei doi pe străzile infinite.
Şi străzile chiar că-s infinite. Ele nu se pierd, ele se adună, ele stau împreună, iar noi ne pierdem prin ele, ca prin timp... iar străzile sunt timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu