Trup.

Ei privesc cu toţii în gol până când soarele le cade-n ochi, iar sângele atinge cerul. În semn de distructivitate ei fac paşi amorţiţi pe deasupra morţii ce-i aşteaptă în pământuri. Săpături adânci doar pentru ei, locuri goale-n iaduri doar pentru sufletele lor. Ei nu se nasc niciodata, ei doar se reinventeaza, fiindcă sunt morţi.
Ei au să-şi jumulească pielea de pe oasele dense, să ne demonstreze că nu posedă nimic mai mult decat... trup.