Jur.

N-ai lăsa nici cerul să scuipe stele peste mine, fiindcă ele luminează prea mult şi mi-ar răni ochii. Tu nu vrei asta, îmi iubeşti irisul multicolor. Ştii că nimic nu este prea mult pentru mine, dar atunci când noaptea curge-n părul nostru, opreşti avalanşa mea emoţională cu o pereche de buze umede care mă asigură că nu sunt singură. Tu eşti cu mine, eşti în mine şi îţi mulţumesc. Vreau să-mi simţi nebunia mea dezordonată pentru nebunia ta ordonată, să ştii că te iubesc pentru ca îmi eşti alter-ego. Eşti a doua mea parte pe care o iubesc din toată fiinţa mea incompletă ce devine completă odată cu aprinderea din ce în ce mai puternică a sentimentelor prinse cu aţă de sufletul meu trist.
Tu schimbi tot. Tu eşti tot. Mă faci fericită şi uit cu totul de ideea unei tristeţi veşnice ce mi-a înegrit odată spiritul. Aş vrea să înţelegi că mi-e ruşine să transmit totul prin cuvinte, deşi le iubesc. Deşi ador să materializez totul, să transform în litere... să ştii că simt atât de mult încât cuvinte sunt puţine. Ştiu că simţi scutul, ştiu că vezi toate lacrimile, ştiu că înţelegi disperarea mea după perfecţiune, ranchiuna, ura şi invidia ce mă macină pe interior. Ştiu că vrei să le elimini.
Nimic nu sprijină dragostea noastră. Nu mă interesează, nu imi pasă. Pot să dispară toate, noi ne iubim. Iubirea noastră nu e în aer, nu e în pământ sau cer, e în noi. Noi vom fi vii pentru totdeauna, pentru că trăim unul pentru celălalt.
Te-am pierdut în mine, te iubesc.