luni, 9 decembrie 2013

Curva

I-aş mulţumi destinului fiindcă mi te-a scos în cale şi m-am împiedicat de tine la fiecare pas. Aş păşi în trecut şi tot de tine-aş da, iar prezentul mi-e plin de tine. Viitorul meu se leagă strâns de tine...
Şi tu, curvarule ce eşti, mi-ai pătat creierul cu amintiri ploioase şi n-ai putea să-mi condamni sufletul curvar, flămând după alte suflete ce dor la fel de tare ca al meu. Am tăcut pentru noi doi şi mi-am lăsat faţa sărată pentru tine şi merită, merită, merită... căci te iubesc şi mor după tine.

Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...

Un comentariu: