Peste ani...

Şi-am să te rog să-ţi întorci privirea de la mine, să te bucuri de fulgii de zăpadă care râd şi să uiţi de obsesia mea pentru existenţa altora, dorinţa mea de a mă afla în adâncuri, ceasul ce-l aştept şi gura care-mi arde. Cât am să tânjesc la somnul cel lung şi veşnic...
... dar peste ani...

Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...