miercuri, 6 martie 2013
În vâscozitatea mea sentimentală am regăsit un trecut ce-mi zvâcneşte adeseori în tâmplă. De fapt, el se află undeva la marginea prezentului care stă uneori să cadă în prăpastia cu gânduri, amintiri şi temeri. E de-a dreptul bântuitor faptul că fiecare rază de soare stăruitoare în prezent, aprinde amintiri şi mă chinui într-o maniera mult prea conştientă să le aprinzi şi tu până le transformi în cenuşă, în neştire.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Doare si cerul, doare si-oxigenul, doare necesarul.
RăspundețiȘtergereterapia durerii
RăspundețiȘtergere