Mi se dilată sufletul...

Am să-ţi zugrăvesc pe chipu-ţi murdar de viitor nişte urme de trecut, nişte amintiri înflorate, cu boboci întruchipaţi de ochii mei tineri, care vor fi fost bătrâni, la plecarea ta. Am să fiu bătrână pentru totdeauna, căci plecarea ta va naşte în sufletul meu un sentiment veşnic de singurătate şi existenţă în trecut. Atâta timp cât prezenţa ta sufleteasă şi fizică, adică cea completă, va stărui lângă mine, deci în mine (căci tu nu poţi fi lângă mine, mereu în mine), eu voi fi eu, eu voi fi tânără, eu voi fi tânăra eu.