marți, 5 februarie 2013

Irealul.

Eu pot să plâng prin tine.
N-am să mă eliberez de tine şi nu am să mă eliberez prin tine niciodată, căci tu mă umpli. Sunt plină de suflet, pentru tine. Sunt plină de tine ca o carte de litere.
Ştii, eu m-am golit de tot şi toate şi-am păşit cu tine, spre noi... am lăsat loc pentru tine şi acum eu sunt tu, tu eşti eu. Îţi simt vocea într-a mea.
Aş vrea să pliez cerul şi pământul în aşa fel... să fie distanţa mai mică între noi. Când nu eşti bine, eu să fiu acolo. Aş vrea să le iau sufletul, să-l transform în hârtie, să scriu dureri pe ea şi să îi dau foc, celor care te lipesc de realitate şi nu îţi dau voie să-ţi trăieşti sufletul.
Meduza din mine te va ajuta să fugi din sfera reală. Stai cu mine în sfera mea atemporală şi diformă. Ai să trăieşti frigul tristeţii şi căldura gheţii... temerile iubirii... irealul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu