Eram cu toţii ca un ghem de aţă în centrul lumii, dar am început să ne destrămăm, sa fim fire diferite care şi-au găsit ţinte şi au găsit puterea de a se îndrepta spre ea, cu riscul singurătăţii. Ghemul încă există în mintea mea, mă gândesc mereu la el şi mă gândesc şi la ce urmează a fi, cine îi va lua locul, dacă mai rău se poate... şi mă bântuie. Şi te bântuie şi pe tine.. nu ghemul meu, ci realitatea care a destrămat ghemul. E un joc cu dus şi întors.