vineri, 1 februarie 2013

Nimic.

Am să fiu lângă tine pentru veşnicie şi mai departe de ea. Am să fiu şi moartă lângă tine. Am să fiu mereu cu tine... Nu contează în ce bucăţi de pământ îngheţate vom sta, spiritul meu mereu va plana în jurul tău. Vreau să fac să fie bine, vreau să fii bine, aşa cum niciodată nu ai fost. Eşti atât de a nimănui, atât de lipsită de simplu, aparţii atâtor lumi şi nu-ţi găseşti loc... şi nu eşti om. Eşti spirit împânzit de material, eşti un mort atât de viu. Prea multă dorinţă eşuată, dată de pământ, îndrăcită şi pierdută ai tu în tine, rătăcită, risipită...
Nu-i nimic concret, ştim bine. Nu-i nimic real şi nu e nici imaginar, există, sau nu există, ne omoară. Ne rupe mâinile împreunate şi ne aruncă în oceane, în oceane de nimic. Un nimic ce ne nimiceşte, asta e.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu