Uneori îmi apune soarele şi nu găsesc nici umbre-n care să te caut. Nu găsesc bălţi şi nu găsesc vânt. Aş rupe cerul între degete şi l-aş ascunde-n pieptul meu, fiindcă ştiu că acolo undeva eşti tu. Te-aş purta le nesfârşit cu stele cu tot şi soare şi lună, ştiind că printre ele eşti şi tu. Te-aş ţine în plămânii mei, ai fi aerul meu şi te-aş iubi. Te-aş iubi cu toţi acei nori ploioşi, cu tot pământul tău, cu toate gândurile surde, toate sentimentele mute, tot albastrul tău de noapte... Te-aş ascunde tot în pieptul meu, aproape de sufetul meu... Dar afară e monotonie, e trecut şi te-am pierdut
de mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu