Am să aflu când am să mă ridic din cuvintele tale și-am să las să se scurgă peste visurile mele, distrugerile tale. Intențiile nereușite ale bunătății tale. Pașii sufletului tău prin aerul greu al fericirii. Noi doi, prin timp.
M-am întins deasupra unui cer cu stele vii, sub aspirațiile tale, și-am spulberat de-acolo, din înălțimea noastră, o clipă de praf stelar, praf de cer și de furtună. Mă ascunzi în ochii tăi cu toate ale tale, în fundul întunecat al oceanului tău. Dar eu mă pierd în oceanul meu nesecat, verde-albastru, plin de alte vietăți...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu