Cunoşti tu tristeţea din fiecare moment de fericire?
Ştii... când te simţi ca într-un sicriu si eşti mulţumit cu moartea ta, dar e trist, căci ai murit.
Mă simt vinvovată cu fericirea mea scurtă, mă simt ca într-un mormânt la care nu vine nimeni. Mă simt ţintuită, presată, parcă nu ar fi în regulă. Parcă locul meu e niciunde.
Ştii cum e să îţi recunoşti apartenenţa la nefericire, iar atunci când atingi fericirea, să te simţi infidelă, trădătoare?
Probabil ştii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu