Nu e.

Am să mă dezlipesc odata şi-odată de suprafaţa asta a realităţii lor, căci nu e a mea şi nu mă simt la locul meu pe teritoriul lor. Nu aparţin zilei de mâine, deci nu sunt pentru viitor. Cotrobăi prin trecut pentru că aşa am învăţat eu să călătoresc, dar eu trăiesc în prezent şi asta e realitatea mea. Nu o să mi se simtă lipsa... nu pentru că nu sunt importantă(dar fără pic de narcisism, am să spun ca sunt importantă), ci pentru ca realitatea mea se identifică cu a lor şi este diferită doar în mintea mea. Fizic eu fac parte dintre ei, spiritual... eu am plecat demult.