Inima mea de lapte a curs încet în cana ta înflorată. Vezi şi tu cum se lasă suferinţa la fund? E grea... e apăsătoare, e de cacao. De fiecare dată când apleci cana să mai iei o înghiţitură de dragoste, suferinţa aia maronie revine la suprafaţă sub formă de firişoare care se răspândesc nebuneşte şi îmi fac în ciudă MIE, căci lor le cresc aripi şi au învăţat să zboare mai bine decât mine... nenorocitele...
frumoasa asta :)
RăspundețiȘtergere