Te-am aşteptat atât de mult în copacul cu crengi rupte, cu fulgere si lipsit de frunze... Te-am aşteptat, dar nu mă vedeai. Eu eram după copac, dar tu nu îl vedeai nici pe el. Era în mintea mea şi eu după el. Eu eram în mintea mea. Te rugam să te urci în mine, să mă scoţi din mucegai, dar erai în mintea mea... Nu erai real. Eram reală, dar nu eram în mintea ta. Eram desincronizaţi şi m-am dat bătută, nu am ştiut să-ţi găsesc ritmul şi nu am simţit că pot, dar m-ai găsit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu