Să nu uiţi că am sfărâmat pământu-n două când am păşit iar în trecut. Mă simt de parcă am deschis ochii din visul cel frumos ce m-a învăţat fericirea. M-am aflat în viitor şi acum simt că trecutul mi-e casă şi... mă dor pereţii lui. Am memorii ce sângerează şi m-am săturat de ochii mei săraţi. Să nu uiţi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu