Când plâng după tine, toate plâng în jurul meu. Atunci când ştiu că paşii mei se îndreaptă în direcţia ta, dar nu mă duc la tine, aud zăpada cum urlă şi simt pământul cum se roteşte invers, cum se chinuie ca eu să ajung la tine. Vin un pic spre tine pentru a pleca apoi mai departe. Simt un gol în oasele mele, un plânset în venele mele pline de tine, un păcat în alegerea mea înţepenită între tine şi ei. Mă simt ca într-un paradis cu nori şi cu pământ. Mă bagi in pământ când nu eşti cu mine, fiindcă nu înţeleg cum o jumătate din mine poate fi atât de departe de cealaltă jumătate. Tu ştii că am momente... am momente în care prezenţa ta îmi dă de gândit, căci îmi e de necrezut că tu poţi fi lângă mine, cand de fapt eşti în mine.
Mă bate vântu-n pleoape şi mă ustură, căci sunt sărate... de fericire. Lumea mea începe şi se sfârşeşte cu tine. Am să te urmăresc la nesfârşit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu