Negru.

Nu vreau să mai trăiesc nicio lumină, aş prefera un întuneric nesfârşit ce nu se preschimbă. Fiindcă negrul e veşnicie şi ştiu ca nu e niciodată gri. Mă ştii... mereu albă şi neagră, întotdeauna albă sau neagră, niciodată cenuşie. Acum vreau negru, vreau, vreau. Negru vreau. Am învăţat cu toţii că albul e cel bun. Nu există bun, nebun, sau rău. Eu vreau să înot în întuneric, fiindcă vreau să îl cunosc. Partea noastră neagră e reală. Albul e ireal.

Ce bine... căci mi-am regăsit negura de altă dată, păsările mele răpitoare ce mă poartă din poartă-n poartă, în aripi... Plutesc în arta mea întunecată, fiindcă cea albă a plecat.