sâmbătă, 22 februarie 2014

Să nu fii...

Să nu fii niciodată singur pentru mine fiindcă nu ştii ce fac mâine. Ştii ce sunt acum, dar mai târziu ce voi fi? Să nu fii niciodată singur pentru mine... demonii mei se liniştesc din când în când, dar se trezesc în miezul crud al nopţii şi aruncă cu durere peste tot, până-mi plesneşte exteriorul. Avându-mă azi toată, când eu nu voi mai fi aceeaşi, nu ai să mă mai ai şi ai să rămâi cu amintirea demonilor şi îngerilor mei pierduţi. Creierul şi inima mea ascunse într-un trecut colorat, o tolbă cu mister şi dragoste... Nu vreau să mai construiesc în tine, fiindcă nu mai ştiu să îţi promit, nu mai am siguranţa fiinţei mele şi simt că amândoi m-am putea pierde.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu